Recenzie carte: "Te iubesc" de Catherine Siguret

Stiti expresia “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”? Pe cat de micuta si draguta parea cartea Catherinei Siguret, invesmantata       intr-o coperta roz si cu un titlu ce te indeamna sa zambesti, promitandu-ti o frumoasa poveste de dragoste, pe atat de enervanta mi s-a parut in timp ce o citeam.

Phillipe Musil este un scriitor faimos, seducator, capabil sa aiba orice femeie isi doreste, ocazie cu care isi schimba periodic partenerele.

Alice este o scriitoare anonima, singura, care inca nu si-a gasit marea iubire. Temandu-se de singuratate, aceasta prefera sa isi petreaca noptile alaturi de prieteni, de familie sau, de ce nu, cu cate un amant de-o noapte.

Atunci cand Alice il vede pe Phillipe la o conferinta se indragosteste de acesta. Fata incepe sa-i citeasca romanele si descopera ca toate o descriau pe ea, de la activitatile pe care le facea zilnic, la mobilierul din casa si la decoratiunile create de ea.

Cum o sa se sfarseasca oare o poveste inceputa simplu, printr-un e-mail care spunea doar  “Mi-ar placea sa va revad”?

Desi povestea in sine era draguta si poate, prezentata altfel ar fi fost una din acele carti care sa imi ramana in minte, personajele au fost atat de enervante, incat au distrus pentru mine intreg farmecul cartii. Desi din modul in care erau prezentati, cei doi indragostiti ar fi trebuit sa fie sustinuti si indragiti de catre toti cititorii, pe mine ma faceau sa imi dau ochii peste cap si sa ma minunez de prostia lor. Iubirea te poate face orb, surd si poate chiar te face sa o iei razna, dar cei doi indragostiti au abuzat prea mult de acest lucru …

Alice se teme atat de mult de singuratate incat prefera sa isi petreaca noptile alaturi de cate un barbat pe care, poate, tocmai l-a cunoscut. La urma urmelor, e muuuuult mai putin infricosator sa-ti petreci noaptea cu un strain decat singura. Nu am zis nimic pana aici, fiecare e liber sa faca ce doreste cu viata lui, asa ca Alice isi putea petrece noptile cum si cu cine vrea ea. Dupa ce il cunoaste pe Phillipe si se indragosteste de acesta, fata ii citeste cartile si descopera ca eroina din cartile acestuia nu doar ca are aceleasi activitati ca si ea si ii plac aceleasi lucruri ca si ei, ci si locuieste intr-o casa care arata exact ca a ei. Fara a-si pune macar o clipa problema ca poate scriitorul este un obsedat care o urmareste, ea se decide ca este femeia vietii lui, ca este iubita la care acesta viseaza, iar dragostea ei pentru autor devine o adevarata obsesie. La un moment dat, dupa ce scriitorul a plecat din oras fara sa o anunte, iar Alice vede intr-un ziar un articol despre acesta, alaturi de o poza cu el si o tanara studenta, fata face o adevarata depresie: nu mai vorbeste cu nimeni, refuza toate contractele care ii sunt oferite, aruncand la gunoi nu doar toata munca ei, ci si prietenii si familia. In plus, atunci cand observa ca Phillipe nu mai da nici un semn de viata, aceasta continua sa ii scrie regulat e-mail-uri si se apuca sa scrie si un roman dedicat iubirii lor. Despre modul in care se comporta cu familia si prietenii si fazele pe care le face acestora de Craciun si Revelion nu mai pomenesc, Alice a demonstrat destul de clar in ce parte inclina balanta atunci cand are de ales intre cei care i-au fost alaturi mereu si cel pentru care a facut o adevarata obsesie.

Phillipe pe de alta parte a reusit sa pastreze in mare parte din roman aparenta de om normal la cap. Asta, pana cand face si el la randul lui o obsesie pentru Alice, ajungand sa angajeze un detectiv care sa o urmareasca. La urma urmelor, ce modalitate mai buna de a-ti demonstra iubirea fata de o persoana poate exista decat aceea de a pune un detectiv pe urmele ei?

“Te iubesc” este un roman pe care nu-l pot recomanda decat romanticilor incurabili, care, vor putea poate sa treaca peste comportamentul celor doi si sa-l puna pe seama iubirii imense pe care si-o poarta, reusind astfel sa se bucure de lectura.