Recenzie carte: "Ultima vrajitoare din Transilvania - Mathias" de Anna Vary

Primul volum din seria “Ultima vrajitoare din Transilvania” a fost interesant, dar nu mi s-a parut chiar o capodopera, prin urmare nu aveam asteptari foarte mari de la cel de-al doilea volum, “Mathias”. Spre surprinderea mea, acesta “m-a prins” inca de la primele pagini si pur si simplu nu am mai putut sa las cartea jos din mana pana nu am ajuns la final, fiecare pagina a cartii facandu-ma sa vreau sa o citesc pe urmatoarea.

Intamplarile din satul V. au lasat urme asupra Alexandrei, care in prezent, intoarsa in Bucuresti, incearca cu greu sa revina la viata ei normala. In timp ce Razvan pare sa fi dat uitarii faptul ca atat el, cat si Alexandra erau pe punctul de a-si pierde viata in satul din Transilvania, fata nu poate uita atat de usor povestea misterioasei contese Aneke, a Lorenei, a lui Mathias si a lui Nori. Desi incearca sa uite de satul V., acesta pare sa nu vrea sa uite de ea, astfel incat la doar cateva luni de la intamplarile din Transilvania, Alexandra se trezeste la usa cu nimeni altul decat atragatorul conte Mathias, care pare sa fi intinerit miraculos cu 10 ani. Dar cum acesta nu a venit singur, ci insotit de Lorena, Nori si de nimeni alta decat contesa Aneke in carne si oase, viata Alexandrei este data din nou peste cap si fata se trezeste prinsa intr-un paienjenis de mistere, minciuni, tradari, iubiri, planuri secrete si dorinte de razbunare.

Povestea din “Mathias” mi-a placut mai mult decat cea din “Contesa Aneke”, aceasta fiind mai alerta, avand mai multa actiune, dar si suspans si facandu-ma sa citesc cartea pe nerasuflate. Multe din intrebarile pe care le-am avut la finalul primului volum si-au gasit raspunsul, dar au fost rapid inlocuite de alte intrebari, carora sper sa le aflu raspunsul in cel de-al treilea volum al seriei, “Alexandra”. La fel cum in “Contesa Aneke” prologul si epilogul au fost scrise din punctul acesteia de vedere, in “Mathias”, acestea sunt scrise din punctul de vedere al contelui, lucru care mi-a oferit sansa de a vedea cum gandeste acesta, dar si de a intelege sentimentele acestuia pentru Aneke si Alexandra.

Daca in primul volum nu am fost foarte incantata de personaje, in al doilea volum al seriei acestea mi-au devenit mult mai simpatice. Pe cat de mult am detestat-o pe Aneke in primul volum, pe atat de mult am simpatizat-o in acesta si chiar am ajuns sa o inteleg si sa nu o condamn pentru decizile luate, in special cea legata de Nicolas. Desi Aneke este aceeasi persoana egoista din primul volum, a demonstrat ca totusi este capabila sa empatizeze cu cei din jur si ca, desi nu arata acest lucru, ii pasa totusi de persoanele apropiate ei.

Alexandra mi s-a parut mai matura si mai realista decat in primul volum, iar evolutia relatiei ei cu Mathias, desi previzibila, a fost bine construita. Cei doi mi s-au parut un cuplu mult mai potrivit decat cel format din Alexandra si Razvan, personaj pe care inca nu-l prea suport si mi-as fi dorit ca cei doi sa ramana impreuna.

Desi finalul nu a mai fost la fel de abrupt ca cel din primul volum, a reusit sa-mi aduca zambetul pe buze si sa ma faca sa vreau sa citesc cat mai curand ultimul volum al seriei.