Recenzie carte: "Piercing" de Ryu Murakami

Desi nu obisnuiesc sa judec o carte dupa coperta, cand am fost la targul de carte Kilipirim am fost atrasa de coperta cartii “Piercing” de Ryu Murakami, care ma facea sa ma gandesc la anime-uri. Dupa ce am citit rapid prezentarea si am vazut ca este descrisa ca fiind un horror psihologic, am spus ca trebuie sa profit de oferta si sa o cumpar. Mare greseala ….

Romanul ne face cunostiinta cu Kawashima Masayuki, un barbat cu grave probleme psihice. Bantuit de o copilarie traumatizanta ce l-a impins in adolescenta sa faca un gest brutal, Kawashima se lupta in fiecare noapte cu demonii interiori care il imping sa incerce sa-si ucida copilul de doar cateva luni. Temandu-se pentru viata fiicei lui, barbatul decide ca trebuie sa calmeze demonii ce nu-i dau pace, iar singura solutie pe care o gaseste este comiterea unei crime. Astfel, Kawashima decide sa plece cateva zile de acasa, timp in care sa incerce sa omoare o prostituata, sperand astfel sa se elibereze de impulsurile criminale impotriva carora trebuie sa lupte noapte de noapte. Dar lucrurile nu merg tocmai cum au fost planuite de acesta atunci cand barbatul descopera ca Chiaki, prostituata pe care a angajat-o, are probleme psihice la fel de mari ca si ale lui.

Dupa ce am terminat de citit cartea singura intrebare pe care o aveam in minte era: “Ce tocmai am citit!?” Desi romanul a avut cateva analize psihologice interesante, acestea se pierdeau printre paginile uneori plictisitoare, iar alte ori lipsite de sens. Povestea in sine avea, cel putin din punctul meu de vedere, potential, dar modul in care a fost prezentata ma facea adesea sa sper ca cei doi, Chiaki si Kawashima, se vor ucide unul pe altul, oferind astfel un final interesant.

Kawashima nu a fost un personaj in privinta caruia sa te chinui prea mult pentru a-l displacea. Totusi, mult mai mult l-am urat pe Taku, colegul de orfelinat al lui Kawashima, in ciuda faptului ca acesta a fost pomenit doar de trei sau patru ori in tot romanul. Ce m-a amuzat la Kawashima a fost faptul ca desi el spunea ca vrea sa-si protejeze familia, nu s-a gandit nici macar o clipa ca probabil sotia lui, Yoko si fiica lui, Rie, ar fi fost amandoua mult mai in siguranta departe de el. In loc sa le paraseasca si sa plece cat mai departe sau, de ce nu, in loc sa incerce sa fure viata unei alte persoane, sa-si puna capat propriei vieti, el decide ca singura solutie la problema lui este uciderea unei prostituate.

Personal, nu pot sa recomand aceast roman, in special datorita faptului ca pe mine una m-a convins sa nu mai citesc vreodata vreo carte scrisa de Ryu Murakami. Privind partea buna, dupa experienta cu acest roman, cu siguranta de acum incolo, inainte de a cumpara o carte, voi incerca sa citesc macar cateva recenzii ale acesteia.