Recenzie carte: "Praxis" de Walter Jon Williams

Nu stiu cum de a trecut atat de mult timp de cand am cumparat romanul lui Walter Jon Williams de la un targ de carte si cum de nu l-am citit pana acum, dar ma bucur ca intr-un final am reusit sa fac acest lucru. “Praxis” este primul volum al seriei “Prabusirea imperiului groazei” si cea mai simpla modalitate de  a-l descrie este aceea de a spune ca el reprezinta doar linistea dinaintea furtunii.

Intr-un viitor indepartat rasa extraterestra shaa a reusit sa conduca cu o mana de fier Universul, impunand codul Praxis tuturor popoarelor subjugate. Stabilitatea Imperului  este insa zdruncinata in momentul in care extraterestrii shaa decid sa se sinucida unul cate unul, lasand astfel liber locul rasei conducatoare. Naxizii, prima rasa ingenuncheata  de catre shaa considera ca ei sunt singurii capabili sa inteleaga adevarul Praxisului si decid sa devina noii conducatori. Complotul lor este descoperit insa de catre locotenentul Gareth Martinez, acesta fiind doar inceputul unei lupte nemiloase intre naxizi si alianta formata din celelalte rase.

Povestea din “Praxis” a fost interesanta si scrisa cu talent de catre autor. In acest prim volum este prezentata in detaliu societatea condusa de tiranicii shaa, dar si organizarea sociala a popoarelor, avand astfel ocazia de a citi atat despre personaje aflate pe pozitii sociale inalte, cat si despre cei aflati pe cele mai joase nivele. Mi-a placut atentia la detalii acordata de autor diverselor rase extraterestre, fiecare fiind unica in felul ei. Modul de comunicare al naxizilor mi s-a parut interesant si original, acesta oferindu-le un avantaj in fata celorlalte popoare.

Capitolele mele preferate au fost cele despre trecutul Carolinei Sylla (sau mai bine spus Gretel), aceasta fiind un personaj complex si captivant. Caroline este o femeie inteligenta si hotarata, un pilot talentat si cu un potential urias. Am adorat sarcasmul ei, unele dintre reactiile acesteia facandu-ma sa rad de mai multe ori in timpul lecturii. Posibila relatie romantica dintre ea si Gareth mi s-a parut nerealista si sper ca cei doi sa nu formeze un cuplu in volumele urmatoare deoarece acesta ar fi mai mult decat neverosimil.

Finalul romanului a  fost bine construit si promite o continuare plina de lupte sangeroase pentru controlul asupra intregului Univers, prin urmare, in asteptarea urmatorului volum al seriei va recomand sa cititi “Praxis” si sa nu va lasati descurajati de primele capitole ale acestuia, chiar daca par usor plictisitoare si neinteresante.

Cu labutele pe MyDog

Probabil marea noastra majoritate intram pe diverse retele de socializare macar o data pe zi, poate pentru a cauta ceva anume sau doar din plictiseala. Dar cum ar fi ca si prietenii nostri cu patru labute sa faca acest lucru? Totusi, prietenii nostri cu blanita prefera sa vorbeasca in mediul offline, atunci cand se intalnesc in parc sau pe strada, prin urmare mediul online ramane deschis proprietarilor acestora.

MyDog.xyz este o aplicatie romaneasca dedicata stapanilor de caini ce ofera utilizatorilor posibilitatea de a socializa, de a vedea care sunt cele mai apropiate si bune tarcuri, dar si cele mai recomandate clinici. Aplicatia permite proprietarilor sa verifice ce catei (sau mai bine zis care dintre stapanii lor) au dat check-in intr-un anumit tarc, sa gaseasca parteneri de joaca pentru patrupezii lor si de ce nu, sa le gaseasca si perechea potrivita.

Data estimativa de lansare a aplicatiei este 31 Octombrie, data pe care atat eu, cat si Goldy, o asteptam cu nerabdare. Intre timp, mai multe informatii puteti afla pe pagina de facebook a aplicatiei.

Recenzie carte: "Flashforward" de Robert J. Sawyer

Imagineaza-ti pentru o clipa ca ai putea sa vezi viitorul, ca timp de aproape doua minute ai vedea prin ochii eului tau din viitor, pentru ca mai apoi sa te intorci in prezent si sa constanti ca nu ai fost singurul care a facut acest lucru? Ce ai face atunci?

In anul 2009 un grup de cercetatori de la CERN realizeaza un experiment stiintific ce are ca scop crearea busonului Higgs, cunoscut si ca “particula lui Dumnezeu”. Experimentul ia insa o intorsatura neasteptata si ii arunca pe toti locuitorii planetei cu 21 de ani in viitor, permitandu-le sa vada o frantura din ceea ce avea viata lor sa fie.

Reintorsi in prezent, oamenii nu sunt socati doar de ceea ce tocmai au vazut, dar si de cum arata prezentul ce pare sa se fi transformat intr-un cosmar din cauza accidentelor si mortilor ce au avut loc in cele 2 minute. 

In timp ce unii oameni au vazut ca vor avea o viata fericita, plina de reusite, altii au vazut cum ceea ce parea iubirea adevarata si eterna a durat defapt mai putin de 21 de ani sau ca nu vor reusi sa aiba niciodata cariera dorita. Alti oameni in schimb, printre care si Theo Procopides, unul dintre conducatorii experimentului de la CERN, au alt tip de viziuni – un abis negru. Cu alte cuvinte, ei nu au vazut nimic din viitor pentru ca peste 21 de ani vor fi morti. In timp ce unele persoane sunt convinse de faptul ca viitorul nu poate fi modificat, altele sunt convinse ca ceea ce au vazut este doar un viitor posibil, dar care poate fi modificat de decizile luate in prezent. Theo, impreuna cu prietenul si colegul sau, Lloyd Simcoe si logodnica acestuia, Michiko Komura incearca sa inteleaga fenomenul si sa determine posibilitatea sau imposibilitatea modificarii viitorului.

Povestea reuseste sa imbine mai multe fire narative si sa prezinte cu veridicitate reactiile personajelor in urma fenomenului Flashforward. In timp ce Theo si Michiko aduc argumente in favoarea unui viitor posibil, ce poate fi schimbat de alegerile din prezent, Lloyd este convins de invariabilitatea acestuia si este convins ca viitorul vazut este singurul posibil.

Unul dintre personajele mele preferate a fost Michiko, aceasta reusind sa imbine viata personala cu viata profesionala, dar si sa treaca peste evenimentele dureroase de care a avut parte in timpul      Flashforward-ului. Relatia ei cu Lloyd a fost frumoasa si prezentata cu mult realism, dar cumva am avut in permanenta senzatia ca ea este singura care lupta sa mentina relatia, chiar si dupa viziunile pe care cei doi le-au avut.

Un alt personaj care mi-a placut a fost Theo, hotararea lui de a descoperi cine dorea sa-l ucida si de a-si impiedica propria moarte fiind prezentata cu mult talent de catre autor. M-am bucurat sa vad ca Theo este hotarat sa demonstreze ca viitorul se poate schimba si nu a cazut in depresie din cauza viziunilor.

Romanul “Flashforward” este bine construit, ofera raspunsuri la numeroase intrebari, dar lasa loc de interpretari si discutii pe tema viitorului si a liberului arbitru, permitand cititorului sa aleaga singur si sa-si construiasca propria parere. Recomand romanul tuturor, limbajul fiind accesibil si nu atat de specializat ca in alte carti ale autorului, cartea fiind o lectura interesanta ce se poate incadra cu usurinta in mai multe genuri literare.