Auzisem de mai mult timp de seria
scrisa de Lauren Oliver si eram curioasa in privinta ei, mai ales dupa ce am
citit si recenzia Ghandei pentru primul roman al trilogiei. Astfel, la
inceputul lui august, inarmata cu toate cele trei volume, am pasit in versiunea
distopica a Americii alaturi de Lena, Hana si Alex.
In viitor, iubirea, denumita amor
deliria nervosa, a fost declarata ca fiind o boala necrutatoare ce are un
singur leac: operatia. La varsta de 18 ani, toti tinerii sunt supusi operatiei
ce promite sa le ofere o viata sigura si linistita, fara teama.
Lena, o adolescenta de 17 ani
numara zilele ramase pana la operatie, asteptand cu nerabdare momentul
vindecarii. Mama ei, desi a fost operata de trei ori, nu a reusit sa scape de
boala, alegand sa-si puna capat zilelor in loc sa sufere inca o data
interventia chirurgicala. Inspaimantata de soarta mamei ei, dar si de tot ceea
ce a invatat de la cei din jur, Lena asteapta cu nerabdare momentul eliberarii,
dar, spre surprinderea ei, boala necrutatoare o loveste cu doar cateva
saptamani inainte de operatie, atunci cand il cunoaste pe Alex.
Cred ca a trecut ceva timp de
cand am citit ultima data un roman in care personajele principale sa nu ma
enerveze si sa-mi fie simpatice, dar “Delirium” a reusit acest lucru. Lena este
un personaj interesant, de care m-am atasat cu usurinta. Cartea fiind scrisa
din perspectiva ei, a fost extrem de usor sa-i urmaresc gandurile si ideile si
sa o inteleg chiar si atunci cand actiunile ei pareau usor ilogice. Mi-a placut
modul in care perspectiva ei s-a schimbat treptat, dar si lupta interioara
dintre ceea ce stia ea ca fiind adevarat si ceea ce descopera.
La fel de draga mi-a fost si
Hana, prietena cea mai buna a Lenei. Curajoasa si inteligenta, aceasta a fost
prima dintre cele doua care a inceput sa-si puna intrebari cu privire la
societatea in care traiesc.
Alex a fost un personaj
interesant, care a reusit sa-si pastreze misterul pe tot parcursul romanului. Relatia
lui cu Lena a evoluat treptat, cei doi reusind sa se completeze reciproc
intr-un mod unic, acesta fiind un alt motiv pentru care mi-a placut modul de a
scrie al autoarei, care a reusit sa transforme cliseica iubire interzisa in
ceva nou si original.
Lauren Oliver a construit foate
bine lumea distopica in care are loc actiunea si, cel mai important, a reusit
sa o faca credibila. Treptat, perdeaua de siguranta este data la o parte, iar
America distopica este prezentata asa cum este ea in realitate: cruda, violenta
si necrutatoare. Partea cea mai dureroasa este ca unele intamplari din carte
(considerate efecte secundare ale operiatiei sau cazuri de necesitate pentru
asigurarea securitatii si sigurantei cetatenilor) au deja loc in zilele
noastre: mame care isi abandoneaza copiii, violenta si cruzimea fata de animale,
abuzurile celor mai puternici, nepasarea si lipsa de empatie.
Sfarsitul romanului a fost bine
construit si m-a facut sa ma apuc imediat de lecturarea celui de-al doilea
volum pentru a afla ce s-a intamplat cu personajele mele preferate, ce decizii
vor lua, dar si cum v-a continua lupta lor.
Delirium este un roman
interesant, care promite o continuare la fel de buna. Recomand cartea tuturor
celor care doresc sa descopere o poveste frumoasa si captivanta despre
manipulare si frica, dar si despre iubire si libertate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu