duminică, 23 iulie 2017

"Razboinicii" - antologie coordonata de George R. R. Martin si Gardner Dozois


Ultimele luni au fost foarte pline si cu greu am reusit sa citesc cateva pagini printre examene, prezentari si lucrarea de disertatie. Din fericire pentru mine, cele doua romane din seria “Razboinicii” s-au dovedit a fi o lectura perfecta, acestea fiind o colectie de povesti apartinand unor genuri extrem de diferite.

Toate povestile din antologie au fost interesante si fiecare a avut farmecul ei, dar, in timp ce peste unele dintre ele am trecut cu usurinta, altele mi-au ramas in minte si in suflet mult timp dupa ce am terminat povestea.

Una dintre aceste nuvele este “Groapa” de James Rollins, o poveste emotionanta despre luptele ilegale intre caini, spusa din perspectiva lui Benny, un sarman catel rapit de la stapanii sai si aruncat intr-o lume violenta si cruda, condusa de monstrii cu chip de om. Povestea aceasta m-a facut sa plang aproape pe tot parcursul lecturii si sa sper in permanenta la un final cat mai ingrozitor pentru asa numitii “oameni”.

Alte doua povesti interesante, pe care le-am apreciat in special datorita jocurilor psihologice diabolice jucate de anumite personaje au fost “Vulturul si iepurele” de Steven Saylor si “Pergamentul” de David Ball.

O alta poveste care m-a facut sa o citesc pe nerasuflate pentru a afla finalul a fost “Dirae” de Peter S. Beagle, o imbinare captivanta intre paranormal si normalitate, intre dreptate si razbunare.

Ultima poveste din antologia “Razboinicii” este “Cavalerul misterios” de George R. R. Martin. Desi citisem deja nuvela in “Cavalerul celor sapte regate”  mi-a facut placere sa o recitesc si sa ma intorc in Westeros.


In incheiere pot zice ca mi-a placut antologia “Razboinicii”, aceasta oferindu-mi ocazia sa descopar autori noi, pe care poate nu i-as fi citit altfel. Doresc sa le multumesc celor de la Targul Cartii pentru sansa de a citit cele doua volume, acestea dovedindu-se a fi lectura perfecta “de sesiune”.

duminică, 5 martie 2017

Literatura de ieri VS Literatura de azi

Targul Cartii incearca sa gaseasca raspunsul la unul din subiectele cel mai des dezbatute de catre cititori, “Literatura de ieri vs Literatura de azi”, provocandu-ne sa raspundem la cateva intrebari.

Sunt cartile de ieri mai valoroase decat cele de astazi?
Intodeauna am fost de parere ca valoarea unei carti sta in sufletul cititorului. O carte poate sa fie valoroasa din multe puncte de vedere: financiar, stilistic, sentimental, etc. Pentru fiecare criteriu de stabilire a valorii unei carti exista exemple atat printre cartile clasice, cat si printre cele scrise de autori contemporani, prin urmare nu pot oferi un raspuns la modul general.

Se scria mai bine pe vremuri?
Din punct de vedere stilistic, cu siguranta da. Exista o multime de carti de critica literara care analizeaza eleganta si elementele stilistice utilizate de scriitorii clasici in operele lor, elemente care cu greu mai pot fi gasite in cartile de astazi. Pe de alta parte, in ziua de astazi aceste elemente nici nu si-ar mai gasi cu usurinta locul in romanele autorilor contemporani. Exceptand cartile a caror actiune are loc in trecut sau carti ale caror personaje apartin altor vremuri, exprimarea din lecturile clasice ar da, din punctul meu de vedere, o nota de falsitate intregii povesti, facand lectura obositoare.

Marii scriitori de ieri sunt mai prejos decat marii scriitori de astazi?
Din puncul meu de vedere, marii scriitori de ieri nu ar trebui comparati cu cei de astazi, la fel cum cei de astazi nu ar trebui comparati cu cei de maine, fiecare dintre ei avand importanta lui in istoria literaturii.

Timpul este cel ce da valoare cartilor?
Personal, consider ca valoarea cartilor este data de cititor. Desigur, timpul are si el o mare importanta, existand adesea posibilitatea ca o persoana sa considere o carte o adevarata capodopera la o anumita varsta, iar mai tarziu sa-si dea seama ca aceasta nu are aceeasi valoare. De asemenea exista carti care pot avea o valoare sentimentala sau o importanta deosebita pentru o persoana, un grup de persoane sau chiar o generatie intrega, dar pentru alte persoane, acestea sa reprezinte doar “o alta carte din biblioteca”. Valoarea unei carti este un element extrem de subiectiv, iar eu, personal, sunt sigura ca fiecare carte isi are cititorul ei, care o va citi si o va recunoaste la adevarata ei valoare.

Randurile scrise in urma cu decenii sunt mai valoroase decat cele scrise recent?
Din anumite puncte de vedere, da. Atunci cand o persoana nu se mai afla printre noi, fiecare rand scris de aceasta ii ajuta pe cei care nu au avut posibilitatea de a cunoaste persoana respectiva sa o descopere si sa o inteleaga mai bine.

Pot fi comparati scriitorii de astazi cu cei de ieri?
Nu cred ca ar trebui sa comparam scriitorii de ieri cu cei de astazi, ci doar sa-i apreciem pentru faptul ca, prin scrierile lor, ne ofera noua, cititorilor, posibilitatea de a evada din realitate si de a ne pierde in alte lumi.


sâmbătă, 18 februarie 2017

Recenzie carte: "Izvorul cetii" de Cecilie Eken

Cand eram mica, benzile desenate WITCH erau unele din preferatele mele, in fiecare luna mergand la chioscul de ziare pentru a-mi cumpara revista. Anii au trecut si incet, am uitat de cele cinci vrajitoare si de aventurile lor, revistele si cartile ramanand doar o amintire in biblioteca. M-am bucurat foarte mult atunci cand am descoperit pe Targul Cartii romanul “Izvorul cetii”, unul din romanele din seria WITCH pe care nu il citisem atunci cand eram mica. Desi nu imi mai aminteam foarte multe despre cele cinci vrajitoare, atunci cand am inceput sa citesc cartea, treptat, am inceput sa-mi reamintesc diverse detalii despre personaje, orasul in care locuiau, familiile lor, dar si alte aventuri ale fetelor.

O ceata misterioasa pune stapanire pe orasul Heatherfield, chemandu-le pe cele cinci vrajitoare intr-o noua aventura. Hay Lin, gardiana aerului, aude in ceata un strigat de ajutor, iar Irma, pazitoarea apei, vede intr-un ochi de apa o fata ce incearca sa comunice cu ea. Cele doua, alaturi de Cornelia, pazitoarea pamantului si Taranee, gardiana focului, sunt gata sa plece in lumea din care provine ceata pentru a dezlega misterul. Din pacate, Will, pastratoarea Inimii Kandrakarului, este coplesita de neliniste si teama, obosita de viata dubla pe care o duce si macinata de gandul ca probabil ii va minti pe cei dragi pentru tot restul vietii, ascunzandu-le adevarata ei identitate.

Povestea a fost simpla, cu o rasturnare de situatie interesanta aproape de finalul cartii, dar usor previzibila. Desi nu m-a cucerit atat de mult cum ar fi facut-o probabil acum cativa ani, cand eram mai mica si tocmai aparuse la noi revista WITCH, povestea a reusit sa ma atraga in Heatherfiel alaturi de cele cinci vrajitoare, sa ma duca in Kandrakar, la intalnirea cu Oracolul, si sa ma faca sa descopar alaturi de fete misterioasa lume a cetii.

M-am bucurat ca pentru cateva ore sa evadez din realitate si sa imi amintesc de unele dintre personajele preferate ale copilariei mele, de povestile si aventurile lor. Poate, in curand, o sa imi si reintregesc seria de carti WITCH, din care inca imi mai lipsesc cateva volume, pe care nu le gasisem atunci cand au aparut la noi.

Recomand cartea atat celor care, la fel ca si mine, vor sa isi aminteasca de povestile copilariei, dar si celor care sunt in cautarea unui cadou perfect pentru un frate sau o sora mai mica.

joi, 15 septembrie 2016

Recenzie carte: "Strabunii uitati" de Pavel Corutz

Recent am terminat romanul “Strabunii uitati”, o carte a carei poveste se potriveste perfect prezentului, mai ales daca ne gandim la modul inconstient in care sunt exploatate resursele planetei si la faptul ca recent s-a anuntat oficial consumarea tuturor resurselor naturale aferente anului 2016.

Alianta a ajuns intr-o situatie critica, populatia crescand alarmant si riscand ca in scurt timp sa finalizeze resursele naturale, dar si spatiul necesar unei vieti normale. Aceasta situatie duce la schimbarea unor reguli vechi de milioane de ani, dar si incercarea gasirii unor solutii. Printre deciziile luate de membrii Consiliului Aliantei se numara si trimiterea unei escadrile de astronave spre Terra, planeta cu care s-a pierdut contactul.

Mi-a placut drumul spre Terra parcurs de escadrila de astronave, dar, mai ales, opririle acesteia pe diverse planete. A fost interesant de urmarit modul in care membrii escadrilei incercau sa interactioneze cu salbaticii, actiunile luate pentru civilizarea acestora sau, in cazul planetelor inca nelocuite, metodele prin care se incepea geneza primara.

Zaris, Deira si Orejona au fost trei dintre personajele mele preferate din “Codul lui Zamolxe” si m-am bucurat sa vad ca acestia nu au fost uitati de catre locuitorii Aliantei. Kerom a fost si el un personaj interesant, pe care l-am indragit pentru inteligenta si hotararea lui, dar si pentru capacitatea de a lua cu mult calm decizii in situatii critice.

In volumele anterioare am detestat enorm Gasterii din cauza comportamentului si a faptelor lor. Din pacate insa, nu generatia care a provocat numeroase suferinte Pamantului si locuitorilor planetei ci urmasii acestora sunt cei care se lupta cu foametea si lipsurile cauzate de exploatarea necontrolata a resurselor si cu urmarile razboiului purtat, motiv pentru care mi-a fost mila de Reik si ceilalti gasteri intalniti de Kerom.

Se spune ca cei care nu pot invata din istorie sunt condamnati sa o repete. Istoria prezentata in seria Origini este o istorie fictiva, fiecare cititor avand posibilitatea de a decide cat e adevar si cat fictiune in functie de propriile pareri si convingeri. Totusi, din punctul meu de vedere, “Strabunii uitati” ofera numeroase avertismente si sfaturi din care populatia actuala a Pamantului ar trebui sa invete ceva, indiferent daca o considera ca fiind pura fictiune sau avand macar un sambure de adevar.

luni, 12 septembrie 2016

Recenzie carte: "Cantec pentru Lya" de George R. R. Martin

Inca de cand a aparut prima data la noi culegerea “Cantec pentru Lya” am vrut sa o citesc cat mai repede, George R. R. Martin fiind unul dintre autorii mei preferati.

Prima nuvela din carte, “In zori se ridica ceata”, ne poarta pe o planeta indepartata, unde se presupune ca ar exista fantome. In timp ce administratorul Castelului dintre Nori isi dorea ca oamenii sa pastreze misterul planetei si sa continue sa viseze la existenta fantomelor ce se presupune ca bantuie taramurile respective, Dubowski, seful echipei de cercetare este hotarat sa elucideze misterul fantomelor.

A doua nuvela, “Un alt fel de singuratate” este o istorisire interesanta, scrisa sub forma unui jurnal. Aflat pe Inelul Stelar Cerberus, autorul jurnalului descrie sentimentele prin care trece in asteptarea inlocuitorului lui si planurile acestuia pentru momentul in care se va intoarce pe Pamant. Dar singuratatea in care a trait in ultimii ani s-ar putea sa isi fi lasat amprenta asupra acestuia intr-un mod neasteptat.

“Comanda prioritara” este una dintre nuvelele mele preferate din carte, la finalul ei dorindu-mi sa existe o continuare a povestii. Kabaraijian are o slujba la care nu multi se incumeta si pe care multi o urasc si condamna: este un manipulator de cadavre. La fel ca si alti supraveghetori, Kabaraijian isi foloseste echipa de cadavre pentru a gasi voylburi, pietre pretioase ce se gasesc pe planeta Grotto. Lucrurile iau insa o intorsatura neasteptata atunci cand Kabaraijian este atacat de propriile cadavre.

O alta nuvela care mi-a placut in mod deosebit, “Negre, negre erau tunelurile” prezinta intalnirea dintre mai multe fiinte apartinand aceleasi rase, dar schimbate in mod total de mediul in care au trait. Greel mi-a devenit imediat simpatic, iar legatura lui cu H’ssig a fost induiosatoare, facandu-ma sa-i detest pe exploratori, in special pe Von der Stad.

Nuvela “Eroul” prezinta soarta unui erou legendar care, dupa o viata plina de lupte, decide sa se intoarca pe Pamant pentru a-si trai restul vietii in pace si liniste, departe de tumultul luptelor.

A sasea nuvela din roman, “Ai dracului sarlatani” are doar cateva pagini si abordeaza subiectul hiperspatiului si posibilitatea dezvoltarii unor nave superluminice.

“Campionatul de fotbal” a fost o nuvela interesanta, care ne poarta in viitor, la scurt timp dupa terminarea unui cumplit razboi intre pamanteni si brish’diri. Hill isi traieste linistit viata pe Pamant, ocupandu-se cu organizarea Campionatului de fotbal. Viata lui normala se poate schimba insa radical in momentul in care un reprezentant al brish’dirilor isi doreste sa isi inscrie echipa de footbal in Campionat.

A opta povestire din carte, “Iesirea spre San Breta”, ne poarta intr-un viitor indepartat, in care masinile si drumurile nu mai sunt folosite. Un sofer ce nu doreste sa renunte la pasiunea lui pentru masini continua sa conduca cu viteza pe drumurile ce nu mai sunt folosite, dar, spre surpriza lui, in timpul calatoriei intalneste o alta masina.

Penultima povestire din carte, “Expunere de holograme” prezinta povestea lui Becker, un fost explorator spatial, ce incearca sa se adapteze la noua lui viata.

Ultima nuvela din carte, cea care da si titlul romanului, “Cantec pentru Lya” este o nuvela emotionanta ce cu siguranta cucereste orice cititor. Lya, un telepat extrem de talentat si Robb, inzestrat cu capacitatea de a citi emotiile, sunt chemati pe planeta Shkeen pentru a investiga situatiile neobisnuite cu care se confrunta locuitorii planetei.

Fiecare poveste a fost captivanta si mi-a atras atentia prin diferite elemente, astfel incat, la finalul lecturii, pot recomanda cartea oricarui fan SF. Culegerea de nuvele poate reprezenta un punct de plecare pentru cei care nu l-au descoperit inca pe George R. R. Martin si care nu doresc sa inceapa direct cu seria “Cantec de Gheata si Foc”, dar si o lectura placuta pentru cei fascinati deja de scrierile autorului. 

vineri, 9 septembrie 2016

Recenzie carte: "The Official A Game of Thrones Colouring Book" de George R. R. Martin

Evident, nebunia cartilor de colorat pentru adulti m-a prins si pe mine, astfel incat, cu prima ocazie, mi-am cumparat “The Official A Game of Thrones Colouring Book”.

Cartea cuprinde numeroase ilustratii reprezentand locuri si personaje din celebra serie “Cantec de gheata si foc”, realizate cu mult talent de echipa de artisti formata din: John Howe, Levi Pinfold, Adam Stower, Yvonne Gilbert si Tomislav Tomic. Mi-a placut atentia la detalii a acestora, fiecare imagine fiind plina de viata. Imaginile reprezinta viziunile personale ale artistilor asupra personajelor si locurilor, unele dintre acestea fiind total diferite de cum au fost reprezentate in serial, dar acest lucru nu m-a deranjat, ba chiar l-am considerat un plus al cartii.

Fiecare imagine este insotita de un citat din seria “Cantec de gheata si foc” reprezentativ, ce ofera detalii despre locul, simbolul, evenimentul sau personajul respectiv. Calitatea paginii este foarte buna, am observat ca pot folosi linistita pixuri sau carioci pentru a oferi culoare imaginilor, dar, personal, prefer sa folosesc in continuare creioane colorate.

Inca nu am terminat de colorat toate imaginile, ceea ce ma bucura deoarece cu siguranta voi avea ce face mult timp de acum inainte in momentele in care sunt prea agitata pentru a citi, scrie sau face orice altceva (de exemplu, atunci cand astept rezultatul unui examen important).

Cu siguranta cartea reprezinta un cadou perfect pentru orice fan “Cantec de gheata si foc”, aceasta oferind o activitate perfecta pana la aparitia urmatorului volum din serie sau, cel putin, a urmatorului sezon din serial.

marți, 6 septembrie 2016

Recenzie carte: "Falsa identitate" de Mirela Oprea

In general nu imi place sa scriu recenzii negative si am evitat destul de mult timp sa scriu recenzia romanului “Falsa identitate” scris de Mirela Oprea.

Romanul spune povestea Joannei, o tanara frumoasa si bogata care incearca in fiecare zi sa ajute persoanele sarmane, de multe ori deghizandu-se pentru a se integra mai usor printre acestia. Intr-o zi, misiunile ei umanitare o fac sa se deghizeze in prostituata, iar soarta ii intersecteaza pasii cu cei ai lui Nicholas, un tanar bogat si aratos.

Cand am citit prima data despre aceasta carte ma asteptam la un roman psihologic despre mastile purtate de oameni in societate si contrastul dintre aparente si realitate. Din pacate, din punctul meu de vedere, romanul s-a dovedit a fii cu totul si cu totul altceva.

Joanna si Nicholas sunt unii dintre cei mai detestabili protagonisti pe care i-am intalnit, amandoi facandu-ma sa numar constant paginile ramase pana la finalul cartii, sperand sa termin cat mai repede povestea lor.

Joanna e o adevarata Mary Sue, prezentata ca o zeita perfecta coborata pe pamant, desi din punctul meu de vedere aceasta a fost unul dintre cele mai ipocrite personaje din serie. Toti o laudau pentru faptele ei marinimoase, insa, in realitate, ea nu facea cu adevarat acest lucru pentru a-i ajuta pe acei oameni, ci pentru a se simti ea mai bine, lucru pe care chiar si ea il recunoaste la un moment dat. Mai mult, cred ca toate personajele feminine, cu exceptia a doua personaje care aproape o idolatrizau erau prezentate ca fiind superficiale, usoare, materialiste si, evident, invidioase pe Joanna. Cat despre personajele masculine, cu mici exceptii toate se indragosteau de ea de la prima vedere si, eventual, o si cereau imediat in casatorie. Nu pot spune decat ca l-am inteles pe sarmanul ei tata, care spera sa o marite cu un barbat bogat, tinand cont de faptul ca Joanna nu isi castiga in nici un mod proprii bani, ci doar arunca in stanga si in dreapta cu banii tatalui ei.  

Nicholas e varianta masculina a Joannei, insa, spre deosebire de ea, e un adevarat nemernic. Comportamentul acestuia atat fata de Joanna, cat si fata de alte personaje m-a facut sa-l detest imediat si, indiferent cate scuze s-au adus in favoarea acestuia, pentru mine a ramas un nemernic. Cat despre usurinta cu care Joanna a trecut peste umilinte si peste o anumita intamplare, din punctul meu de vedere nu demonstreaza decat pura prostie.

Aveam sperante macar in privinta personajului negativ al povestii, care a fost bine construit, dar chiar si acesta se prosteste atunci cand o intalneste pe Joanna, facand anumite lucruri care nu au nici cel mai mic sens.

M-a deranjat destul de mult modul in care a fost scrisa cartea, adesea descrierile fiind mult prea false si dandu-mi impresia ca autoarea a incercat prea mult sa foloseasca numeroase metafore si adjective, dar am ales sa ignor acest aspect, fiind un roman de debut si fiind sigura ca, in viitor, modul de a scrie al autoarei se va imbunatati.

O felicit si admir pe autoare pentru taria de caracter si optimismul pe care le-a transmis intr-un interviu pe care l-am citit. Ma bucur ca am descoperit-o ca autoare (ii multumesc Alinei pentru acest lucru) si in ciuda faptului ca romanul “Falsa identitate” este departe de a fi pe placul meu, intentionez ca in viitor sa citesc si alte carti ale acesteia.