joi, 31 decembrie 2015

Cu bine, 2015! Bine te-am gasit, 2016!

La fel ca si alti ani, 2015 a fost un an plin de evenimente. Anul 2015 a parut a fii un an al contrastelor, aducand cu el atat momente fericite, pline de bucurie, dar si clipe mai grele, peste care am trecut mai mult sau mai putin usor.

Pregatindu-ma sa-mi iau la revedere de la anul 2015 ca de la un bun prieten, alaturi de care am petrecut 12 luni pline de evenimente, am incercat sa fac o lista cu aparitiile din 2016 pe care cu siguranta nu vreau sa le ratez.

Intr-o ordine total aleatoare, lista mea arata astfel:


1.   X-Men: Apocalypse
Inca de cand eram mica am adorat seria X-Men, prin urmare nu puteam decat sa ma bucur cand am vazut ca in 2016 voi avea ocazia de a ma relaxa urmarind noi aventuri ale unora dintre eroii mei preferati.





2.   Fantastic Beasts and Where to Find Them
Harry Potter a fost seria de carti a copilariei mele. Practic, am crescut alaturi de Harry si prietenii lui, asteptand scrisoarea de la Hogwarts (pe care, de altfel, inca o astept), citind de nenumarate ori romanele si relaxandu-ma urmarind filmele. Am asteptari foarte mari de la acest film si astept cu nerabdare clipa cand ma voi reintoarce  pe taramul magic creat de J. K. Rowling.





3.   Star Trek Beyond
Desi eu am crescut mai mult alaturi de seria Star Wars, universul Star Trek a reusit sa ma captiveze la fel de mult inca de la primii pasi facuti alaturi de personajele mele preferate.





4.   Captain America: Civil War
Am mai mentionat pe blog pana acum faptul ca sunt fana a eroilor Marvel, prin urmare era practic imposibil ca acest film sa nu se afle in lista mea.





5.   Now You See Me 2
Am adorat primul film si m-am bucurat cand am vazut ca urmeaza sa apara si continuarea acestuia. Sper ca Now You See Me 2 sa se ridice la nivelul primului film si sa ma impresioneze cel putin la fel de mult ca acesta.





6.   Deadpool
Din ceea ce stiu, Deadpool a fost prezentat in numeroase versiuni in universul Marvel de-a lungul timpului, fiind privit atat ca personaj negativ, cat si ca erou. Astept cu nerabdare si curiozitate aparitia filmului, atat pentru poveste, cat si pentru a vedea modul in care va fi construit personajul.





7.    Ice Age: Collision Course
Ice Age! Am adorat filmele din aceasta serie, iar atunci cand am aflat de aparitia unui nou film, l-am trecut imediat pe lista.





8.   Warcraft
Off, de cat timp tot zic ca o sa incep si eu sa joc Warcraft…. Ei bine, daca nu apuc pana la finalul lui 2016 sa pasesc prin Azeroth prin intermediul jocurilor, cu siguranta o voi face prin intermediul filmului Warcraft.





9.   The Huntsman: Winter’s War
Nu am vazut inca filmul Snow White and the Huntsman, dar sper ca in 2016 sa le pot vedea pe amandoua.





10.  Assassin’s Creed
Aparent, in 2016 apar filme legate de jocurile pe care vreau sa le joc de cativa ani. Dupa Warcraft, a venit randul jocurilor din seria Assassin’s Creed de a ajunge pe marile ecrane.  



11.  Kung Fu Panda 3
Simpaticul Po m-a cucerit inca din primul film, dar dupa finalul din Kung Fu Panda 2, am asteptat cu nerabdare reintoarcerea adorabilului ursulet panda si a prietenilor lui.





12.  Finding Dory
In cautarea lui Nemo a fost unul dintre filmele mele preferate, iar Dory a fost unul din acele personaje stresante, dar in acelasi timp simpatice, pe care nu ai cum sa nu le indragesti.





13.  The Secret Life of Pets
Am fost cucerita de trailer-ul filmului inca de cand l-am vazut prima oara si astept cu nerabdare aparitia filmului.





14.  Pride and Prejudice and Zombies
Filmul se bazeaza pe romanul cu acelasi nume, aparut in 2009. Cartea, care urmeaza sa apara in 2016 si la noi, la editura Leda, este o parodie dupa celebrul roman “Mandrie si prejudecata” de Jane Austen, urmand, in pasi mari, povestea din acesta. Daca este adevarat sau nu ca orice poveste devine mai interesanta adaugand cativa zombi vom afla doar urmarind filmul, pe care il astept cu nerabdare. Sper ca inainte sa-l vad pe acesta sa reusesc sa citesc si romanele ce au stat la baza povestii.





15.  Rogue One: A Star Wars Story
Inca nu am gasit foarte multe informatii despre acest film, dar, din ce citit pana acum actiunea este situata dupa evenimentele din Star Wars: A New Hope si este primul film din colectia de filme stand-alone Star Wars Anthology. Sper ca filmul sa fie bun si sa se ridice la nivelul asteptarilor.



16.  Doctor Strange
Un alt personaj Marvel ce va avea parte de propriul film in 2016 este genialul, dar egocentristul chirurg Stephen Strange.



Daca in cazul filmelor mi-a fost destul de usor sa aleg 16 filme, in cazul cartilor a fost mult mai greu. Totusi, dupa ce am incercat sa gasesc pe diverse site-uri cat mai multe informatii despre cartile ce urmeaza sa apara la noi anul urmator, am reusit sa intocmesc lista, desi stiu ca in timpul anului la ea se vor adauga zeci de alte carti.


1.   Civil War
Eroii Marvel + promotie = precomanda. Astept cu nerabdare sa citesc cartea si sa aflu mai multe lucruri despre eroii mei preferati si despre aventurile lor.


2.   Sabia destinului de Andrzej Sapkowski (editura Nemira)
Primul volum din seria Witcher imi arunca priviri pline de repros din biblioteca deoarece inca nu am reusit sa-l citesc, dar sunt sigura ca o sa ma ierte atunci cand o sa-l aduc si pe fratiorul lui si o sa ma bucur de lecturarea ambelor volume.


3.   MILA 2.0 de Debra Driza (editura Nemira)
Mereu am adorat romanele si filmele legate de inteligenta artificiala, prin urmare MILA 2.0 m-a cucerit imediat ce am citit prezentarea cartii. Astept cu nerabdare aparitia ei la editura Nemira si sper ca romanul sa se ridice la nivelul asteptarilor.


4.   Calea Dragonului de Abraham Daniel (editura Paladin)
De Abraham Daniel am auzit datorita colaborarii acestuia cu George R. R. Martin si am fost foarte fericita cand am aflat ca in 2016 urmeaza sa apara primul volum al seriei The Dagger and the Coin.


5.   Helliconia – Primavara de Aldiss Brian (editura Paladin)
Un alt roman ce apare la editura Paladin in 2016 si pe care vreau sa-l citesc este Primavara, primul volum al trilogiei Helliconia.


6.   Cele o suta de mii de regate de N. K. Jemisin (editura Paladin)
Nu am putut sa nu ma gandesc la Urzeala tronurilor cand am citit scurta prezentare a romanului si sper ca romanul sa-mi placa la fel de mult precum romanele din seria lui George R. R. Martin.


7.   Calea umbrelor de Weeks Brent (editura Paladin)
Am auzit acum ceva timp de aceasta serie si ma bucur ca in sfarsit apare si la noi primul volum. Am citit numeroase recenzii pozitive la adresa autorului si a romanelor acestuia si sper sa nu fiu dezamagita de aceasta carte


8.   Razboi in zona de separatie de Asher Neal (editura Nemira)
Era imposibil sa nu trec pe lista romanul lui Neal Asher dupa ce am citit prezentarea romanului, dar si numeroase recenzii pozitive la adresa romanelor acestuia.


9.   Jumatate de lume de Joe Abercrombie (editura Nemira)
Tot la editura Nemira urmeaza sa apara si al doilea volum din seria Marea Sfaramata. Nu am citit inca primul roman, dar Yarvi pare exact genul de personaj pe care nu ai cum sa nu-l simpatizezi. Cu siguranta, pana la aparitia celui de-al doilea roman, voi citi si primul volum al seriei.


10.  Victoria Vulturilor de Naomi Novik (editura Nemira)
Am inceput recent sa citesc primul volum din seria Temeraire si am fost cucerita de lumea construita de Naomi Novik. M-am bucurat cand am vazut ca in 2016 urmeaza sa apara continuarea seriei si sper ca pana atunci sa citesc toate romanele din serie aparute la noi pana in prezent.


11.  Printul Fractal de Hannu Rajaniemi (editura Nemira)
Vreau sa citesc “Hotul cuantic” inca de cand a aparut la noi, insa nu am avut inca ocazia. Desi nu am citit inca romanul, dupa ce am citit recenzia Ghandei, astept al doilea volum cu aceeasi nerabdare ca si ea si, cu siguranta, atunci cand o sa apara o sa fac un mic maraton, citind despre aventurile lui Jean le Flambeur.


12.  Brigazile fantoma de John Scalzi (editura Nemira)
Se pare ca in 2016 la editura Nemira apar numeroase continuari ale unor serii aflate pe lista mea cu carti de citit, dar pe care, din pacate, nu am apucat inca sa le citesc. Am adaugat pe lista al doilea volum din seria Razboiul batranilor si sper ca pana la finalul lui 2016 sa reusesc sa le citesc pe amandoua.


13.  Cronicile fetei lup – volumul 1 de Anna Vary (Cristina Nemerovschi) (editura Herg Benet)
Mi-a placut foarte mult seria “Ultima vrajitoare din Transilvania” scrisa de Cristina Nemerovschi sub pseudonimul Anna Vary si sper sa fiu la fel de incantata de noua serie a acesteia.


14.  Neamul corbilor – Blestemul zorilor de Lavinia Calina (editura Herg Benet)
Am citit atat de multe lucruri bune referitoare la romanele Laviniei Calina incat nu pot sa cred ca inca nu am avut timp sa citesc nici macar unul dintre acestea. Cu siguranta, printre primele romane pe care le voi citi in 2016 se va afla si primul roman din Neamul corbilor, astfel incat, la momentul aparitiei celui de-al doilea volum, sa fiu cu povestea “la zi”.


15.  Un cantec catre Lya de George R. R. Martin (editura Nemira)
Era practic imposibil sa apara la noi un roman al lui George R. R. Martin si eu sa nu-l trec pe lista. Din ce am citit, “Un cantec catre Lya” a mai aparut acum cativa ani la noi, la editura Teora, dar cum nu am exemplarul respectiv, nu pot decat sa ma bucur de faptul ca urmeaza sa (re)apara la editura Nemira.


16.  Libelula in chihlimbar de Diana Gabaldon (editura Nemira)
Ultimul roman pe care l-am adaugat pe lista urmeaza sa apara tot la editura Nemira si, bineinteles, este continuarea unui roman pe care inca nu l-am citit, Calatoarea (volumul I din seria Outlander), dar despre care am auzit numeroase lucruri bune.


In ultimele ore din 2015 vreau sa va doresc tuturor Sarbatori Fericite si un An Nou cu sanatate, plin de bucurie, realizari si clipe frumoase alaturi de cei dragi! La Multi Ani!

luni, 12 octombrie 2015

Recenzie film: Descendants - Descendentii

Inca de cand am vazut reclama acestui film am vrut sa-l vad, avand mari asteptari de la el. Din pacate, am fost dezamagita, filmul fiind mai degraba o povestioara previzibla si nu foarte complexa.

Cu ani in urma, Regele Adam (Dan Payne) si Regina Belle (Keegan Connor Tracy) au unit toate regatele magice, cladind astfel Auradon. Toate personajele negative au fost alungate si inchise pe Insula Pierdutilor, inconjurati de o bariera magica.

Anii au trecut si in prezent, fiul lor, Printul Ben (Mitchell Hope) urmeaza sa urce pe tron. Prima decizie a acestuia este aceea de a oferi o sansa copiilor de pe Insula Pierdutilor de a se intoarce in Auradon si de a se integra in lumea lor. EI ii alege pe Mal (Dove Cameron), fiica lui Maleficent (Kristin Chenoweth), pe Carlos (Cameron Boyce), fiul Cruellei De Vil (Wendy Raquel Robinsons), pe Evie (Sofia Carson), fiica Reginei cele Rele (Kathy Najimi) si pe Jay (Booboo Stewart), fiul lui Jafar (Maz Jobrani).

Desi Ben spera ca cei patru sa se integreze in Auradon, acestia au propria lor misiune, parintii lor dorind ca ei sa fure bagheta Zanei Nase (Melanie Paxson).

Povestea a fost destul de draguta, dar previzibila. Din pacate, filmul a prezentat numeroase stereotipuri, dar a si avut cateva elemente care nu se potriveau sau care nu au fost explicate. Sper totusi ca o sa existe o continuare in care sa aflam mai multe informatii despre personaje, atat despre trecutul, cat si despre viitorul lor.

Cei patru descendenti ai personajelor negative au fost bine construiti, desi as fi vrut sa aflu mai multe despre ei, in special despre Evie, Jay si Carlos. Fiecare este unic in felul lui si mi-a placut sa vad cum intre ei se leaga o prietenie adevarata.

Desi ma asteptam ca personajele negative sa fie cel putin la fel de impunatoare precum in filmele carora apartineau, in Descendentii acestia par a fi niste caricaturi. Cei patru raufacatori sunt pur si simplu prosti si patetici, actiunile lor neavand uneori pic de sens. Acest lucru a distrus, cel putin pentru mine, mare parte din farmecul filmului.

Mai mult decat parintii descendentilor m-au enervat Audrey (Sarah Jeffery) si Chad (Jedidiah Goodacre), acestia fiind unele dintre cele mai stereotipice si plate personaje din film. Chad, fiul Cenusaresei si al lui Fat Frumos este sportivul nemernic si care profita de cei din jur, iar Audrey, fiica Aurorei si a Printului Phillip, este sefa majoretelor si iubita lui Ben, considerandu-se superioara tuturor celor din jur.

Sfarsitul a fost simpatic, previzibil si a transmis exact mesajul pozitiv pe care il banuiam de la inceputul filmului: intodeauna trebuie sa fii tu insuti si sa faci propriile alegeri, nu sa lasi familia, societatea sau etichetele puse de altii sa te defineasca.

Melodiile nu mi s-au parut atat de reusite ca in alte filme Disney, dar nici nu m-au deranjat. Din toate melodiile din film, cred ca cele mai bune au fost “Rotten to the Core” si “If Only”.

In ciuda faptului ca nu a fost atat de bun pe cat ma asteptam, filmul a fost relaxant, perfect pentru o zi de sambata si, la fel ca toate filmele Disney, a transmis un mesaj pozitiv. 


joi, 8 octombrie 2015

Recenzie carte: "nume de cod: Verity" de Elizabeth Wein

Am citit aceasta carte undeva prin luna aprilie, inainte de sesiune, dar nu am reusit atunci sa scriu si recenzia acesteia. Din fericire, “nume de cod: Verity” a fost un roman original, scris cu mult talent, care mi-a ramas in memorie si pe care l-as reciti cu placere oricand.

In urma unui accident, Verity, un spion britanic, este capturata pe teritoriul Frantei ocupate de nazisti de catre Gestapo. Prinsa intr-o situatie fara de scapare, ea accepta sa colaboreze cu acestia si incepe sa-si scrie povestea, fiecare pagina purtand-o mai aproape de final, atat al povestii cat si al ei. In ciuda faptului ca este constienta de situatia in care se afla, Verity indrazneste sa spere ca poate, totusi, povestea ei ar putea avea un final fericit.

Am admirat pe tot parcursul romanului modul de a scrie al autoarei, felul in care reusea sa prezinte niste evenimente tragice printr-o perspectiva comica, care sa te faca, pentru cateva clipe sa uiti unde si in ce stiuatie sunt personajele, pentru ca mai apoi sa te trezeasca la cruda realitate. Mi-a placut modul in care cele doua parti ale romanului se imbina, oferind cititorului posibilitatea de a pune lucrurile cap la cap si de a face legaturi intre evenimentele din prima si cele din a doua parte.

Povestea a reusit sa fie originala atat prin modul de a scrie al autoarei, cat si prin intorsaturile de situatie aparute in roman. Finalul povestii a fost construit cu talent, fiind veridic si potrivit povestii.

Verity a fost cu siguranta personajul meu preferat de la prima pana la ultima pagina a romanului. Nu am condamnat-o nici macar o clipa pentru deciziile ei, nici la inceput, nici la final, indiferent de cat de intunecata parea situatia. I-am admirat curajul si inteligenta, povestea ei amintindu-mi in numeroase momente de Seherezada si povestirile ei.

Maddie a fost si ea un personaj interesant, puternic si care se face cu usurinta remarcat. Mi-a placut prietenia ei cu Verity, aceasta fiind prezentata treptat, cu mult talent de catre autoare. Au fost cateva momente in care Maddie mi s-a parut mult prea impulsiva, dandu-mi impresia ca ar fi luat decizii mai bune daca ar fi gandit inainte de a deschide gura, dar, analizand mai bine situatiile in care se afla, am inceput sa o inteleg si sa-i trec cu vederea micile scapari.

Recomand romanul tuturor celor care vor sa se bucure de o lectura frumoasa, veridica si plina de emotii.

luni, 5 octombrie 2015

Recenzie serial: Violetta (Sezonul 3)

Vara aceasta am reusit sa vad in sfarsit si ultimul sezon din Violetta si sa-mi iau astfel la revedere de la personaje pe care le-am indragit sau le-am detestat, dar de care, cu siguranta, o sa-mi amintesc.

Violetta (Martina Stoessel) si prietenii ei se intorc la studio pentru ultimul an de studiu, dar, o data cu moartea lui Antonio (Alberto Fernandez de Rosa), totul pare sa se destrame in jurul lor. Violetta trebuie sa se adapteze la schimbarile ce au loc in viata ei, atat la studio, cat si in familie si, atat ea, cat si prietenii ei trebuie sa-si gaseasca propriul drum in viata.

Povestea acestui sezon a fost frumoasa, cu momente amuzante si triste, cu finaluri fericite, dar si cu despartiri dureroase. Unele personaje, precum Jade (Florenica Benitez) si Ludmila (Mercedes Lambre)    s-au maturizat si au aratat si o alta latura a lor, mai buna, altele au inteles in sfarsit ce vor de la viata si si-au urmat visurile, iar altele au ramas inca in stadiul in care trebuie sa se descopere si sa se inteleaga pe ele insele.

Daca in sezoanele precedente Violetta, desi nu a fost personajul meu preferat, mi-a fost destul de simpatica, in acest sezon a reusit sa ma scoata din sarite. In mai multe momente a profitat de prietenia Francescai (Lodovica Comello), santajand-o emotional pentru a o face sa i se alature in planurile prostesti pe care le avea, aratandu-si astfel egoismul. Mai mult, in acest sezon, Vio a parut ca s-a transformat   intr-o adevarata “overly attached girlfriend”, dupa despartirea de Leon (Jorge Blanco), urmarindu-l pe acesta pentru a afla ce face si daca este sau nu intr-o relatie cu cineva. Mai mult, ea se si deghizeaza in Roxy pentru a-l putea urmari mai usor si pentru a fi aproape de Leon, desi, in sezonul precedent, atunci cand a aflat ca tatal ei se deghizase in Jeremias pentru a o urmari s-a simtit ranita si a fost suparata pe acesta.

Spre uimirea mea, un personaj care mi-a devenit foarte drag in acest sezon a fost Ludmila. Aparitia Priscilei (Florencia Ortiz) mi-a oferit sansa de a cunoaste si o alta latura a Ludmilei si de a intelege mult mai bine comportamentul acesteia. M-am bucurat sa vad schimbarea treptata a Ludmilei, datorata in special Nataliei (Alba Rico) si lui German (Diego Ramos), dar si lui Federico (Ruggero Pasquarelli) si Violettei.

In primele doua sezoane Olga (Mirta Wons) a fost un personaj usor stresant, cu vesnicele ei drame personale, dar in acest sezon ea a devenit pur si simplu exasperanta si obositoare. Obsesia ei pentru Ramallo (Alfredo Allende) si modul in care il hartuia in permanenta pe acesta, aroganta si crizele de regina a dramei, dar si hartuirea lui Nicolas (Nacho Gadano) m-au facut sa detest personajul ei.

Dupa ce plecase in Franta pentru a-si continua cariera acolo, in acest sezon Angie (Clara Alonso) se intoarce in Buenos Aires. Personal, as fi preferat ca aceasta sa ramana in Franta si sa aiba o cariera stralucita sau, cel putin, atunci cand se intoarce sa fie capabila sa-si controleze sentimentele pentru German. Relatia romantica dintre ei doi nu a fost niciodata printre preferatele mele, aceasta fiind, din punctul meu de vedere, o insulta la adresa Mariei (Victoria Racedo).

Naty si Leon au ramas in continuare printre personajele mele preferate. M-am bucurat sa vad evolutia relatiei dintre Natalia si Maxi (Facundo Gambande), dar si posibila cariera de compozitoare a acesteia.   Mi-a placut faptul ca Leon si-a urmat visul de a forma o trupa impreuna cu prietenii lui, in ciuda comportamenului Violettei, care, in loc sa-l sustina, il descuraja si incerca sa-l incurce.

Ultimul sezon al serialului a avut atat momente amuzante, cat si momente triste, a adus noi melodii care si-au gasit rapid locul in playlist-ul meu (de exemplu “Supercreativa”, “Aprendi a decir adios”, “Underneath it all”, “Mas que Dos” si “Quiero”) si, cel mai important, a oferit un final frumos unei povesti la fel de frumoase.

vineri, 2 octombrie 2015

Recenzie carte: "Lumea de gheata si foc" de George R. R. Martin, Elio M. Garcia Jr si Linda Antonsson

Primul roman pe care l-am citit dupa ce am scapat de licenta si de admiterea la master a fost romanul “Lumea de gheata si foc”. In ciuda faptului ca nu a fost atat de bun pe cat ma asteptam, mi-a placut cartea si cred ca acest roman ar trebui sa isi gaseasca locul in bibliotecile tuturor fanilor “Cantec de gheata si foc”.

Precum un veritabil manual de istorie, romanul ne poarta in vremuri de mult apuse si prezinta povestea celor Sapte Regate. Astfel, este urmarit firul istoric al lumii, de la Primii Oameni pana la Domnia Dragonilor si de la razvratirea lui Robert Baratheon pana la urcarea pe tron a lui Tommen.

Preferatele mele au fost primele capitole ale romanului, din acestea afland despre Primii Oameni, dar si despre Regii Dragoni. Mi-a placut sa analizez arborii genealogici ai unora dintre cele mai importante Case, dar si sa am ocazia de a afla numele tuturor regilor care au stat pe Tronul de Fier.

Am adorat pur si simplu grafica romanului, imaginile din carte fiind realizate cu mult talent si facandu-ma sa ma opresc de mai multe ori in timpul lecturii pentru a le analiza cu atentie. Din punct de vedere vizual, cred ca romanul “Lumea de gheata si foc” este unul dintre cele mai bine realizate carti, de la imagini, la calitatea paginii si la coperta.

Principalul defect al romanului pe care l-am gasit a fost acela ca in unele momente devenea plictisitor, descrierile tinuturilor intinzandu-se uneori, din punctul meu de vedere, mai mult decat era cazul.

Recomand romanul tuturor fanilor seriei “Cantec de gheata si foc”, acesta reprezentand o lectura perfecta in asteptarea aparitiei urmatorului volum al seriei. 

duminică, 5 iulie 2015

Recenzie film: Inside Out - Intors pe dos

Am vrut sa vad Inside Out inca de cand am vazut prima data trailerul, iar miercurea aceasta am profitat de timpul liber pentru a intra in mintea lui Riley si pentru a cunoaste cele mai simpatice personaje, emotiile Joy, Sadness, Anger, Disgust si Fear.

Filmul ne poarta in mintea lui Riley, o fata de 11 ani si ne face cunostinta cu emotiile acesteia: bucuria, tristetea, furia, dezgustul si teama. Joy, Sadness, Anger, Disgust si Fear isi petrec timpul in sediu si modeleaza comportamentul si personalitatea fetei, fiecare emotie avand ocazia de a dicta reactia lui Riley in functie de situatie.

O data cu mutarea intregii familii in San Francisco lucrurile iau o intorsatura neasteptata. Desi emotiile incearca sa se adapteze la schimbarile produse, haosul isi face simtita prezenta atunci cand Joy si Sadness sunt absorbite in adancul mintii lui Riley. Cu Anger, Disgust si Fear ramase la “comanda”, situatia nu poate decat sa se inrautateasca.

Mi-a placut foarte mult filmul si am apreciat in mod deosebit latura psihologica a acestuia. Personificarea emotiilor, prezentarea si integrarea acestora in poveste au fost elemente originale, care m-au cucerit inca din primele minute din film. Prin intermediul calatoriei lui Joy si Sadness prin mintea lui Riley am avut ocazia de a vedea cum sunt construite visele, ce se intampla cu amintirile noastre, cum functioneaza imaginatia, dar si multe alte lucruri. Atentia la detalii a producatorilor a fost uimitoare, iar acest lucru se observa cel mai bine in modul in care sunt prezentate si integrate in poveste elementele psihologice descoperite de cele doua emotii in timpul calatoriei lor prin mintea lui Riley.

A trecut ceva timp de cand am vazut un film in care pur si simplu sa ador toate personajele, dar Inside Out a reusit sa construiasca personaje complexe, inteligente, care sa te cucereasca prin comportamentul, dar si prin replicile lor. De aceasta data nu am avut un personaj preferat, fiecare dintre ele fiind unic si interesant, reusind sa se joace cu emotiile tuturor celor care au urmarit filmul.

Mesajul filmului a fost transmis intr-un mod simplu si subtil, dar in acelasi timp autentic. Maturizarea, intelegerea si acceptarea tristetii ca parte necesara a vietii, acceptarea importantei lucrului in echipa, toate acestea reprezinta pasi pe care trebuie sa-i facem, chiar daca uneori nu ne-am dori acest lucru.

La finalul filmului, emotiile din mintea mea au votat in unanimitate: Inside Out este un film ce trebuie vazut, indiferent de varsta, profunzimea si sensibilitatea acestuia cucerind cu siguranta orice persoana!



miercuri, 1 iulie 2015

Leapsa: The Disney Song Tag

V-ati gandit vreodata sa asociati o carte celebrelor melodii din filmele Disney?  Am vazut aceasta leapsa pe blog-ul Andrei si mi s-a parut foarte simpatica, datorita ei amintindu-mi de unele dintre melodiile mele preferate din filmele Disney.

1. Part of your world (Mica Sirena). Ce lume dintr-o carte te-ar putea schimba pentru ca tu sa faci parte din ea?
Cred ca fiecare carte pe care o citim reuseste, macar pentru cateva clipe, sa ne prinda in lumea ei si sa ne faca sa vrem sa aflam cat mai multe despre aceasta. Daca ar trebui sa aleg, cred ca principalele optiuni ar fi reprezentate de lumea creata cu mult talent de catre J. K. Rowling in seria “Harry Potter” si taramurile periculoase si in acelasi timp fascinante din Westeros, construite pagina cu pagina si cuvant cu cuvant de catre George R. R. Martin.

2. Let it go (Frozen – Regatul de Gheata). Ce carte nu ai vrut sa se termine pentru ca ai iubit-o asa de mult?
Pot sa aleg toate? Cred ca toti cititorii au trecut prin starea aceea ciudata din momentul lecturii cand vrei sa citesti cat mai mult si cat mai repede pentru a vedea cum se termina povestea, dar in acelasi timp nu vrei sa se termine deoarece vrei sa mai ramai putin in acea lume. Daca trebuie sa aleg o carte voi alege ultimul volum care a fost lansat din seria “Cantec de gheata si foc”, “Dansul dragonilor”, in special din cauza faptului ca urmatorul roman din serie inca nu a aparut. Tot aici cred ca as putea mentiona si romanul “Sfarsitul copilariei” de Arthur C. Clarke deoarece mereu am vrut sa pot afla mai multe despre Overlorzi, despre lumea lor si despre Superminte.

3. Beauty and the Beast (Frumoasa si Bestia). Ce carte crezi ca nu va fi uitata?
Cred ca seriile “Harry Potter” si “Cantec de gheata si foc”. A trecut atat de mult timp de cand a aparut ultimul roman din “Harry Potter”, iar povestea tanarului vrajitor inca nu a fost uitata. Mai mult ca sigur nici seria “Cantec de gheata si foc”  nu v-a fi uitata, aceasta devenind deja un adevarat fenomen. Mai mult, atat in carti, cat si in serial, povestea nu s-a terminat, iar numeroase intorsaturi de situatie asteapta sa-i uimeasca pe fanii din intreaga lume.

4. So this is love (Cenusareasa). La ce carte ai ezitat, dar ai sfarsit prin a o iubi?
Probabil au fost mai multe romane, dar primul in care imi vine in minte este “Pe jumatate moarta”, primul roman din seria “Madison Avery” de Kim Harrison.

5. Friend like me (Aladdin). Ce personaj ai vrea sa-ti fie cel mai bun prieten?
Sunt multe personaje care imi vin in momentul acesta in minte si imi este destul de greu sa ma decid. O sa-l aleg totusi pe Karellen (“Sfarsitul copilariei”), acesta fiind un personaj inteligent, cu care poti discuta despre orice subiect, dar si de la care poti invata numeroase lucruri.

6. Reflection (Mulan). Ce carte ti-a schimbat modul de a gandi?
Se zice ca din fiecare carte inveti ceva, dar din punctul meu de vedere sunt carti peste care treci cu usurinta si carti care reusesc sa iti ramana in minte si de care iti aduci aminte chiar si dupa ce au trecut luni si ani de cand le-ai citit. Cred ca a spune ca mi-a schimbat modul de a gandi este mult prea mult, dar au existat carti care m-au impresionat si de care imi amintesc cu placere. Printre acestea se numara “Din Bagdad, cu dragoste”, seria “Origini” si “Hotul de carti”.

7. Colors of the wind (Pocahontas). Cui ii dai mai departe acest tag?
Leapsa poate fi preluata de oricine doreste.

duminică, 28 iunie 2015

Sfarsit de facultate ^^

A trecut atat de mult timp de la ultima postare pe blog si inca nu am nici cea mai mica idee cand au trecut zilele. Inca din aprilie am inceput sa simt agitatia si stresul ultimei sesiuni din facultate si nu m-am linistit pana saptamana aceasta, cand am avut ultima proba de licenta.

In timp ce lucram la licenta, in paralel cu celelalte proiecte pe care le-am avut de finalizat semestrul acesta, am trecut de la starea de calm, de la “am timp sa termin aplicatiile si sa scriu si lucrarea, nu e problema”, la agitatia din momentele in care singurul lucru pe care il aveam in minte era “nu o sa termin niciodata toate astea!”.  Pana si catelul era stresat si profita de orice ocazie pentru a se culca pe cursurile mele, atunci cand le gasea insirate prin pat :))

Acum, privind in urma, nu pot sa nu rad gandindu-ma cat de stresata am fost si trebuie sa recunosc ca momentele in care vedeai  ca ai finalizat un program sau observai ca aplicatia la care ai muncit atat de mult functioneaza perfect, compensau pentru tot stresul creat de proiecte, lucrari si examene.

In momentul de fata, am decis sa ma relaxez citind “Lumea de gheata si foc”, roman care ma asteapta cuminte inca din luna mai. Din aprilie, cand am inceput sa ma pregatesc pentru ultima sesiune nu am mai citit nici un roman, stiind foarte bine ca daca as fi citit o pagina, as fi vrut sa o citesc si pe urmatoare si inca una si urmatorul capitol si asa mai departe pana terminam romanul … si probabil atunci ma apucam de urmatoarea carte necitita din teancul de langa birou. Prin urmare, intentionez ca in aceste zile libere sa imi iau revansa si sa ma relaxez zburand alaturi de dragonii din “Lumea de gheata si foc” pentru a afla istoria cunoscutelor case si a iubitelor (sau detestatelor) personaje create cu mult talent de George R. R. Martin.

Pana in iulie, cand urmeaza un nou val de agitatie cauzat de admiterea la master, sper sa reusesc sa ajung la zi cu postarile si sa scriu toate recenziile cu care am ramas in urma ^^

O vacanta placuta si plina de momente de relaxare tuturor celor care au intrat in vacanta!

marți, 31 martie 2015

Recenzie carte: "Fahrenheit 451" de Ray Bradbury

Am auzit de mult timp de romanul “Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, dar mereu am avut tentatia de a citi alte carti inaintea acestuia. Mi-a placut romanul, acesta reusind sa prezinte intr-un mod interesant si surprinzator pericolul manipularii mass-media si al cenzurii, dar si sa atraga atentia asupra unor aspecte importante pe care, daca privim putin in jurul nostru, le putem gasi chiar in ziua de azi, in viata de zi cu zi.

Slujba lui Guy Montag, aceea de pompier, ar putea parea periculoasa si eroica daca aceasta nu ar consta in a provoca incendii in loc de a le stinge. Guy isi iubeste slujba, dar intalnirea cu o tanara adolescenta, Clarisse, urmata de asistarea la o moarte dramatica in timpul unei incendieri, cand o batrana a preferat sa arda alaturi de cartile ei in loc sa renunte la acestea si la tot ceea ce reprezentau ele, il fac pe barbat sa deschida ochii si, treptat, sa inteleaga cu adevarat lumea in care traieste.

Mi-a placut modul in care Ray Bradbury a reusit sa construiasca si sa prezinte lumea in roman. Din punctul meu de vedere, aceasta nu este atat de terifianta prin modul de a fii, ci prin verosimilitatea ei. Romanul prezinta o lume in care oamenii sunt fericiti in necunostinta lor, manipulati cu usurinta de mass-media; o lume a non-valorilor in care este perfect normal sa te bucuri de cele mai superficiale lucruri si sa uiti sa mai acorzi atentie celor din jur. Daca privim in jur, observam probabil ca cea mai mare diferenta intre lumea construita de autor si cea in care traim este aceea ca noi nu am interzis cititul si nu am decis ca toate cartile trebuie sa fie arse. Cel putin, nu inca.

“Fahrenheit 451” nu este un roman usor, plin de actiune, care se citeste rapid. Desi nu este o carte mare, necesita multa atentie, fiind una din acele carti care te provoaca sa te gandesti, sa vezi mult mai departe de cuvintele din carte, sa “rumegi” ideile prezentate atat in timpul lecturii, cat si dupa terminarea acesteia. Dar, cel mai important, este o carte care trebuie citita, mai ales de oamenii din societatea actuala.

Personajele din roman au fost interesante si atent construite, atat cele sterse, fara personalitate si atent manipulate si spalate pe creier de sistem, cat si cele care reuseau sa se agate de libertate si sa isi pastreze mintea limpede. Nu pot sa zic ca m-am atasat de unele personaje sau ca le-am detestat pe altele, dar mi-au placut discutiile dintre Guy si capitanul Beatty.

Consider ca romanul lui Ray Bradbury merita citit de toata lumea, cel putin o data, atat pentru ideile prezentate, cat si pentru modul in care a fost construita lumea din acesta. O lume care, din pacate, este pe cat de cutremuratoare, pe atat de plauzibila. Si poate ar trebui sa ne intrebam daca nu am inceput deja sa facem primii pasi spre a construi lumea distopica din romanul “Fahrenheit 451”.

marți, 24 martie 2015

Recenzie carte: "Recenta geneza" de Pavel Corut

Romanele din seria “Origini” de Pavel Corut m-au cucerit inca de la primul volum prin povestile lor originale si prezentate cu talent, prin personajele complexe si bine construite si mai ales prin ideile prezentate. Cel de-al patrulea volum al seriei, “Recenta geneza”, s-a dovedit o lectura la fel de placuta si captivanta ca si celelalte romane, cartea reusind sa ma faca sa nu vreau sa ma opresc din citit, curioasa sa aflu ce urmeaza sa mai descopere comandantul Odhin si celelalte personaje din astronava NEREIDA.

Inca nu am aflat de ce acest roman este prezentat ca fiind al treilea roman din serie, inlocuind practic volumul “Calea sperantei”, dar acest lucru nu a afectat cu nimic placerea lecturii. Indiferent daca citesti sau ignori romanul “Calea sperantei”, actiunea din “Recenta geneza” se leaga in mod logic si coerent de toate cele trei carti anterioare.

A trecut aproape o jumatate de miliard de ani din momentul in care guvernatorii Zaris si Roinar au fost exilati si, dupa o calatorie lunga si plina de pericole si provocari au pasit pentru prima data pe planeta Pamant. In prezent, Alianta a decis sa trimita un echipaj pentru a vedea cum s-au adaptat exilatii la misteriosul sistem solar caruia apartine Pamantul, dar si care este stadiul actual de civilizatie al acestora. Astfel, incepe calatoria comandantului Odhin si a echipajului sau, o calatorie la fel de plina de mistere ca si planeta spre care se indreapta.

Mi-a placut modul in care a fost prezentata calatoria astronavei NEREIDA, dar si a planetelor pe care Odhin si echipajul sau le intalnesc pe drum. Opririle pe planetele Kadia si Trista au fost pline de suspans si m-au facut sa vreau sa descopar secretele acestora la fel de mult ca si ceilalti membrii ai echipajului.

Personajele au fost complexe si m-au facut sa le indragesc inca de la inceput. Odhin a fost unul dintre personajele mele preferate, amintindu-mi din anumite puncte de vedere de Zaris si Roinar. Modul in care acesta gandea si actiona dovedea o imbinare perfecta intre ratiune si sentimente, reusind sa ia in cele mai dificile situatii, cea mai buna decizie.

Finalul a fost interesant si neasteptat si, din punctul meu de vedere, a facut partial legatura cu inceputul primului roman al seriei, “Codul lui Zamolxe”. Mi-a placut si mi s-a parut interesant modul in care finalul acestui volum pare a incepe “inchiderea” unui cerc deschis in primul volum, atunci cand Varain l-a intalnit pentru prima data pe Svidur Khom.

Sper ca urmatoarele volume ale seriei sa apara cat mai curand si sa fie cel putin la fel de captivante ca si acestea. Intre timp, recomand romanul, dar si intreaga serie “Origini” atat fanilor genului SF, cat si celor care nu sunt foarte familiarizati cu acesta, limbajul fiind accesibil si usor de inteles.

miercuri, 18 martie 2015

Recenzie carte: "Sfarsitul copilariei" de Arthur C. Clarke

“Sfarsitul copilariei” este primul roman al lui Arthur C. Clarke pe care il citesc si pot spune ca acesta s-a dovedit o lectura complexa si plina de intorsaturi de situatie. Mi-a placut modul de a scrie al autorului, acesta reusind sa ma faca sa citesc pagina dupa pagina, pur si simplu nedorind sa ma opresc din citit.

La sfarsitul secolului XX, omenirea are parte de o vizita neasteptata din partea unei rase extratereste pasnice. Mai surprinzator decat aparitia navelor extraterestre deasupra celor mai importante orase de pe Pamant este comportamentul acestora: ei nu doar ca refuza sa se arate, sustinand ca omenirea nu este pregatita sa-i accepte, dar ofera si un ajutor urias in civilizarea pamantenilor. Ce se ascunde insa in spatele bunatatii si ajutorului oferit de extraterestrii si care este scopul venirii lor pe Pamant?

Am apreciat modul in care a fost prezentata utopia in roman. Atunci cand totul e perfect, cand iti poti trai viata fericit, fara a depune efort si fara a mai avea motive de teama pentru ziua de maine, cand nu trebuie sa mai muncesti, primind aproape totul gratis, ce anume te mai poate impinge sa realizezi ceva? Atunci cand totul este perfect, mai ai la ce sa visezi, mai ai spre ce sa tinzi, mai ai cum sa evoluezi? Citind romanul lui Arthur Clarke m-am gandit la o poezie studiata in liceu, la ora de limba si literatura romana, “Lectia despre cub” de Nichita Stanescu. Pentru ca omenirea sa aiba in continuare vise si dorinta de a evolua, perfectiunea adevarata nu ar trebui realizata. Aceasta ar trebui sa ramana la stadiul de ideal imposibil de atins, dar la care oamenii sa incerce sa ajunga. Din pacate insa, oamenii par a avea un talent special de a se autodistruge in incercarea lor de a evolua, iar autorul a prezentat toate aceste lucruri intr-un mod original si plin de intorsaturi de situatie.

Modul in care au fost prezentati overlorzii a fost original si interesant, iar autorul a reusit sa ma faca sa-i admir, sa-i simpatizez si in acelasi timp sa-mi fie mila de soarta lor, de situatia aproape frustranta in care se afla. Mi-ar fi placut sa pot afla mai multe lucruri despre acestia, despre Superminte, despre lumea, viata si gandurile lor, dar, probabil, daca misterul acestora ar fi fost in totalitate distrus, cartea si-ar fi pierdut din farmec.

Karellen a fost personajul meu preferat si pot spune ca am vrut sa aflu mai multe despre acesta cu aceeasi ardoare ca si personajele romanului. Misterul a continuat sa-l invaluie pe Karellen chiar si dupa ce acesta a dezvaluit oamenilor adevarul despre motivele venirii overlorzilor pe Pamant, acesta fiind din punctul meu de vedere un personaj deosebit, nu atat prin originea sa, cat prin modul de a gandi si de a se comporta.

Romanul “Sfarsitul copilariei” este o carte interesanta, plina de intorsaturi de situatie, pe care o recomand tuturor cititorilor.

sâmbătă, 14 martie 2015

Cititorul - intre mit si realitate

Libraria Online Libris a lansat o provocare interesanta, o dezbatere pe tema numarului de cititori ai generatiei actuale. Astfel, ei ne indeamna sa raspundem la intrebarile: “Citim sau nu citim? Citesc sau nu citesc tinerii din ziua de azi?”

Pot spune ca eu am fost norocoasa. Am avut si am in continuare prieteni carora le place sa citeasca si cu care pot discuta despre carti, despre personaje, despre lumile prin care am pasit pagina de pagina, alaturi de cele mai dragi sau poate cele mai antipatice personaje.

Referitor la numarul cititorilor din generatia actuala, exemplele sunt usor de gasit, in functie de ceea ce vrei sa demonstrezi. Daca vrei sa arati faptul ca generatia actuala nu citeste nu trebuie sa te chinui prea tare, e suficient sa privesti in jur. Am intalnit persoane care sustineau cu mandrie ca singurele carti pe care le citesc sunt cele de joc sau persoane care sustineau ca cititul le cauzeaza cosmaruri. Am vazut persoane care privesc cu amuzament sau chiar dispret persoanele care indraznesc sa citeasca o carte in masina, in metrou sau tramvai. Probabil si cititorii le cauzeaza cosmaruri …

Daca incerci sa demonstrezi faptul ca generatia actuala citeste, s-ar putea sa ai putin mai mult de munca. Cititorii sunt in general persoane tacute, care nu ies in evidenta si nu simt nevoia sa strige in gura mare ca ei citesc. Chiar daca acest lucru este trist, in ziua de azi sunt promovate non-valorile, iar lucrurile cu adevarat importante sunt date la o parte, o stire despre noua iubita a cuiva fiind, de exemplu, mult mai importanta decat rezultatele impresionante obtinute de niste elevi sau studenti la olimpiada. Daca te uiti insa cu atentie, ii poti descoperi: in masina, indraznind sa citeasca in ciuda privirilor dispretuitoare pe care le primesc uneori, ii poti intalni la targuri de carte, la lansari sau alte evenimente literare, ii poti descoperi in mediul online, pe grupuri de Facebook sau bloguri despre carti. Ei exista, trebuie doar cautati cu atentie.

Generatia actuala e norocoasa. Are libertate deplina in privinta literaturii, poate citi carti in limba romana, in limba engleza sau in orice alta limba straina cunoscuta isi doresc, avand la dispozitie atat carti online, cat si pe hartie. Tehnologia a evoluat, iar acum ai posibilitatea de a avea o intreaga biblioteca cu tine, oricand, oriunde. Poti cumpara o carte noua in doar cateva minute din orice librarie online doresti, atat in format fizic, cat si in varianta ebook. Din pacate insa, pentru unii tineri, statusurile pline de greseli gramaticale sau stirile mondene sunt mult mai interesante. Vreau insa sa cred ca pentru fiecare mandru necititor care tipa si se bate cu pumnii in piept exista cel putin doi cititori tacuti, dar care sunt prea adanciti in povestea pe care o citesc pentru a da atentie manifestarilor persoanelor “alergice la lectura”.

Citeste generatia actuala mai mult decat in trecut? Cantitativ, probabil ca da. Calitativ, nu sunt atat de sigura.

luni, 2 martie 2015

Recenzie film: De ce eu?

Dupa ce am vazut “Pozitia copilului” am ramas cu o parere proasta despre filmele romanesti realizate in ultimii ani. Desi au la baza idei bune, iar actorii sunt talentati, din punctul meu de vedere filmele romanesti ce au aparut in ultimul timp sunt departe de a fi niste capodopere cinematografice. Bazat pe cunoscutul caz al procurorului Cristian Panait, filmul “De ce eu?” avea un potential enorm si eram curioasa sa vad daca acesta o sa-mi schimbe parerea, prin urmare am profitat de acest weekend pentru a-l vedea.

Cristian (Emilian Oprea) este un tanar procuror ce trebuie sa rezolve un caz complex de coruptie in care un alt procuror este suspectat de luare de mita, sustragere de documente, fals si uz de fals. Implicandu-se din ce in ce mai mult in acest caz, Cristian isi da seama ca ancheta este mult mai complexa decat credea, iar pe masura ce afla mai multe informatii, increderea lui in justitie este din ce in ce mai zdruncinata.

Personal, nu intentionez sa ma axez pe latura politica a filmului. Aceasta a fost comentata si analizata din multe perspective, de persoane care au cercetat cu mult mai multa atentie cazul procurorului Cristian Panait, aducand argumente si dovezi mai mult sau mai putin pertinente in articolele lor.

Povestea a fost interesanta, dar prezentata intr-un mod care nu a reusit sa-mi capteze in permanenta interesul, iar calitatea slaba a sunetului nu a ajutat nici ea prea mult. Consider ca se puteau construi mult mai bine anumite momente de tensiune, de suspans, povestea avand un potential urias. Filmul reuseste totusi sa fie veridic si sa prezinte realitatea asa cum este ea, cu bune si cu rele, cu jocurile de putere oficiale, dar si cu cele neoficiale. Cat de departe mergi pentru ideile tale? Cat poti rezista presiunilor celor din jur si cat poti lupta pentru adevar? Ar trebui oare sa te pleci precum trestia in bataia vantului si sa supravietuiesti sau sa lupti cu acesta precum un arbore, riscand sa fii doborat?

Mi-a placut foarte mult latura psihologica a filmului. Emilian Oprea, actorul care l-a interpretat pe Cristian a avut o mimica impecabila, exprimand perfect disperarea si neputinta personajului, dar si toate trairile acestuia. Totusi, tinand cont de faptul ca filmul este dedicat memoriei procurorului Cristian Panait, ma asteptam ca personajul principal sa fie prezentat intr-o alta lumina decat cea din film.

Un alt element de care am fost putin dezamagita a fost finalul filmului. Desi acesta era cunoscut inca de la inceput, ma asteptam sa lase mai mult loc de interpretari, sa fie mai deschis. Cred ca un simplu zgomot ciudat, de exemplu sunetul unor pasi, fara a clarifica daca era imaginatia lui Cristian sau prezenta reala pe tarasa a unei alte persoane ar fi fost mult mai potrivita.

Din pacate, din punctul meu de vedere “De ce eu?” este departe de a fi o capodopera cinematografica, insa cu siguranta merita vazut, nu atat pentru latura artistica, cat pentru mesajul transmis. Indiferent de optimismul sau pesimismul cu care privim lucrurile, realitatea e aceeasi: sunt momente in care mori cu dreptatea in mana, luptandu-te cu morile de vant. Si poate ca ar fi timpul ca acest lucru sa se schimbe.









marți, 24 februarie 2015

Recenzie carte: "Endgame. Jocul final: Convocarea" de James Frey si Nils Johnson-Shelton

Romanul “Endgame. Jocul final: Convocarea” de James Frey si Nils Johnson-Shelton a avut o promovare puternica, lansarea romanului fiind insotita de numeroase concursuri la care puteai castiga cartea. Prezentarea romanului si in special partea interactiva carte-joc despre care s-a vorbit foarte mult m-au facut curioasa in privinta cartii, prin urmare asteptarile mele erau uriase.

Prabusirea a 12 meteoriti pe Pamant arunca un voal de haos asupra omenirii, generand numeroase victime. Ceea ce majoritatea oamenilor nu stiu este faptul ca prabusirea meteoritilor reprezinta doar inceputul, acestia anuntand inceperea Jocului final. 12 tineri din semintii stravechi trebuie sa lupte unul impotriva altuia si sa rezolve Marea Enigma a Salvarii pentru a castiga. Daca unul dintre concurenti moare, impreuna cu el moare si intreaga semintie pe care o reprezinta. Jocul final are un singur castigator, iar daca nici unul dintre ei nu reuseste sa invinga, intreaga omenire va pieri.

De la primele pagini mi-am dat seama ca nu puteam sa ma concentrez atat pe latura interactiva a romanului, cat si pe povestea in sine. Daca ma opream la fiecare pagina pentru a accesa link-urile si a descoperi indiciile pur si simplu nu ma mai bucuram de povestea romanului si nu mai dadeam atentie personajelor. Prin urmare, am decis ca la prima lectura sa urmaresc aventurile personajelor, urmand ca la o citire viitoare sa ma concentrez pe partea interactiva si pe dezlegarea enigmelor.

Din pacate, povestea a fost destul de previzibila, in sensul ca banuiam cine o sa invinga cel putin in aceasta prima runda inca de la prima aparitie a personajului. Desi au fost numeroase clisee, enigmele prezente in roman mi-au captat atentia si m-au facut sa vreau sa le dezleg cu aceeasi curiozitate si dorinta ca si cei 12 participanti.

Faptul ca povestea a fost prezentata din perspectiva mai multor personaje a fost un mare plus al cartii din punctul meu de vedere. Datorita acestui lucru am putut sa vad Jocul din mai multe puncte de vedere si sa imi construiesc o imagine de ansamblu asupra acestuia.

Chiyoko si An au fost personajele mele preferate.  Separat, cei doi erau puternici, fiecare in felul lui. Impreuna insa, formau o echipa perfecta, completandu-se unul pe celalalt. La inceput An mi s-a parut destul de ciudatel, dar, mai apoi, in timp ce aflam mai multe despre el, imi devenea din ce in ce mai simpatic.

Sarah in schimb m-a scos din sarite, desi inca nu sunt sigura cine m-a stresat mai mult in timpul lecturii: ea sau iubitul ei, “nebunul, incapatanatul, frumosul Christopher”. Mai mult, triunghiul format de cei doi si un alt Jucator nu m-a ajutat deloc in a avea o parere mai buna despre Sarah, care isi batea in permanenta joc de cei doi.

Romanul a fost interesant si in ciuda cliseelor prezente in el a fost o lectura placuta. Astept continuarea seriei si sper ca in volumul urmator lucrurile sa se schimbe, iar castigatorul celei de-a doua runde a jocului sa nu mai fie atat de evident. In acelasi timp sper ca in volumele urmatoare sa aflu mai multe despre Joc, despre fiintele care il coordoneaza si despre scopul acestora.

vineri, 20 februarie 2015

Cititorul - specie pe cale de disparitie?

Luni seara, cand veneam de la facultate, a urcat in masina o doamna cu o carte in mana. Dansa s-a retras intr-un colt al masinii astfel incat sa nu deranjeze pe nimeni si a inceput sa citeasca. In acel moment, mai multi oameni din masina au inceput sa se holbeze, efectiv sa se holbeze la ea ca la o creatura ciudata sau pe cale de disparitie, pe fetele unora dintre ei citindu-se cu usurinta uimirea, amuzamentul sau chiar dispretul. Cativa “plozi“ au tinut chiar sa arate ca ei lupta impotriva cititului de la varste fragede si isi gasisera distractie in a se impinge unul pe altul inspre respectiva doamna sau a se face ca citesc pe langa ea, schimonosindu-si fetele si razand in hohote sau dandu-si ochii peste cap (probabil isi cautau creierul ... ). Dupa cateva observatii s-au potolit si s-au limitat la a se holba si a-si da ochii peste cap timp de inca o statie, pana cand au coborat.

Intr-o astfel de societate, in care cititorii sunt vazuti ca niste creaturi ciudate, pe cale de disparitie, anumite persoane vin cu o “idee salvatoare”: taxa pe cultura. Evident, cartile sunt la fel de periculoase si daunatoare ca si tigarile sau bauturile alcoolice prin urmare trebuie sa fie tratate la fel ca si acestea.

Desi este trist si deprimant, viata de zi cu zi dovedeste ca un om obisnuit, cu venituri medii, cu greu isi permite sa mearga la film, la teatru, la spectacol, la concert sau sa cumpere o carte. In ziua de azi, oamenii fac eforturi pentru a se bucura de un drept fundamental – dreptul la cultura. Din pacate, mergand pe acest drum, in curand cartile vor deveni un lux, iar analfabetismul si pirateria vor creste.

Legea timbrului cultural poate fi citita aici. Voi ce parere aveti de aceasta lege?





sâmbătă, 14 februarie 2015

Leapsa: Ultimate book tag

A trecut mai bine de o luna de la ultima mea postare si inca nu sunt foarte sigura cand a zburat timpul. Cea mai mare parte a lunii a fost “mancata” de sesiune, iar restul timpului ramas … ei bine cred ca pot spune ca in restul timpului cea care a decis programul zilnic a fost starea mea de lene si chef de a nu face nimic. Dupa ce am dat ultimul examen si am putut sa zic ca sunt in sfarsit in vacanta am preferat sa citesc, sa ies cu prietenii sau sa vad un film, pur si simplu neavand starea necesara pentru a scrie un articol. Acum insa m-am “trezit” din starea de leneveala si am decis ca primul articol din 2015 sa fie o leapsa interesanta pe care am primit-o de la Ghanda si cu care am ramas datoare de pe la sfarsitul lunii ianuarie.

1. Ti se face rau daca citesti in masina?
Nu mi se face rau daca citesc in masina, dar nu prea obisnuiesc sa fac acest lucru.

2. Stilul carui autor ti se pare unic si de ce?
Din punctul meu de vedere fiecare autor are un stil unic de a scrie si mi se pare imposibil sa explici motivele pentru care modul de a scrie al unui autor nu are asemanare. Daca trebuie totusi sa mentionez un autor, o voi alege pe Tahereh Mafi, autoarea seriei “Atingerea lui Juliette”.

3. Harry Potter sau Twilight? Da-ne trei motive.
Cu siguranta “Harry Potter”! Romanele din aceasta serie au fost cartile copilariei mele, alaturi de care am crescut. Motivele sunt nenumarate, de la lumea cu adevarat magica pe care J.K.Rowling a construit-o, la personajele complexe, pe care inca le indragesc si imi amintesc cu drag de ele.

4. Cari dupa tine o geanta cu carti? Daca da, ce e in ea in afara de carti?
In general nu citesc pe strada sau in masina, deci nu obisnuiesc sa iau la mine carti. In rest, am in geanta lucruri obisnuite: actele, servetele umede si uscate,  stick usb, pixuri, mini-parfum, luciu de buze si, daca merg la cursuri, am si o mapa cu foi albe in geanta.

5. Mirosi carti?
Nu chiar … adica da, imi place mirosul cartilor proaspete care se simte in librarii si biblioteci, dar nu pot sa zic ca efectiv stau si miros o carte.

6. Carti cu sau fara ilustratii?
Imi este indiferent, atata timp cat romanul respectiv reuseste sa ma captiveze si sa ma faca sa citesc pagina dupa pagina.

7. Ce carte ai iubit in timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai tarziu ca nu e chiar atat de grozava?
Cand a aparut la noi am citit seria “Amurg”, iar in acel moment stiu ca mi-a placut foarte mult. In prezent, dupa ce am citit si alte carti cu vampiri, unele mai bune, altele mai slabe decat aceasta serie pot spune ca exista povesti cu vampiri mult “mai grozave”. Totusi, chiar daca acum am devenit poate mai critica in privinta romanelor, nu voi nega niciodata faptul ca atunci cand am citit prima data seria “Amurg”, aceasta mi s-a parut geniala.

8. Ai vreo poveste din copilaria ta care include carti?
Sincer, nici macar nu mai stiu care a fost prima carte pe care am citit-o. Cumva, cartile au facut mereu parte din viata mea si imi amintesc cu placere de povesti, basme, benzi desenate si romane pe care       le-am citit cu multi ani in urma. 

9. Cea mai subtire carte a ta?
Nu sunt foarte sigura, dar cred ca mai am prin biblioteca cartile din seria WITCH, serie dupa care eram innebunita in copilarie.

10. Scrii la fel de bine precum citesti? Te vezi in viitor scriind si publicand o carte?
La prima intrebare cred ca cel mai bun raspuns nu l-as putea da niciodata eu, ci cei care ar citi ceea ce am scris. Am scris cateva fan-ficuri si poezii, dar nu am considerat niciodata ca acestea sunt la nivelul de a fii publicate. Altfel spus, nu, nu cred ca scriu la fel de bine precum citesc, dar nici nu resping ideea ca poate, candva, in viitor, o sa scriu o carte ce va fi publicata.

11. Cand ai devenit pasionat/a de citit?
Nu stiu exact cand si cum am devenit pasionata de citit, dar stiu ca inca din copilarie imi placea sa citesc, sa descopar lumi noi, cu personaje fascinante, conturate cu mult talent de catre autori pur si simplu geniali.

12. Cartea clasica preferata?
Romanele din seria “Ciresarii” de Constantin Chirita.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la scoala?
Daca ma gandesc la momentele cand eram in liceu cu siguranta informatica si matematica.

14. Ai primit cadou o carte pe care ai citit-o deja si o urasti – ce faci?
Personal, consider ca gestul conteaza si in nici un caz nu o sa ma apuc sa comentez ceva referitor la cadoul primit. Mai mult ca sigur o sa pastrez cartea langa “sora geamana” a acesteia, in biblioteca.

15. Carti asemanatoare cu Harry Potter sau Jocurile Foamei?
Nu stiu daca pot sa le numesc neaparat asemanatoare, dar  o sa aleg romanele din seria “Septimus Heap”,  trilogia “Divergent”, “Endgame. Jocul final” si seria “Tara Duncan”.

16. Obiceiuri proaste in timp ce scrii postari pentru blog?
Mi s-a intamplat de cateva ori sa incep sa scriu un articol, sa ma opresc si sa-l continui peste cateva ore sau peste cateva zile.

17. Cuvantul tau preferat?
Hmm … nu am nici cea mai mica idee.

18. Vampiri sau zane? De ce?
Cred ca depinde foarte mult de ce fel de vampiri si ce fel de zane e vorba. Ambele fiinte au fost prezentate in milioane si milioane de moduri, in functie de imaginatia autorului, prin urmare nu pot sa generalizez si sa aleg pur si simplu.

19. Persoane care isi pot schimba forma sau ingeri? De ce?
La fel ca si mai sus, depinde.

20. Spirite sau varcolaci?
La fel ca si la cele doua intrebari de mai sus, depinde de cum sunt prezentate, depinde de ce fel de spirite si ce fel de varcolaci este vorba.

21. Zombie sau vampiri?
La fel ca si la intrebarile anterioare … depinde.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisa?
In general triunghiurile amoroase ma enerveaza. De obicei avem un el sau o ea care isi bate joc de doua persoane, ascunzandu-se in spatele ideii ca nu stie pe cine sa aleaga. Personal, as prefera oricand sa citesc o poveste despre o dragoste interzisa decat una despre un triunghi amoros care sa ma faca sa vreau sa strang de gat cel putin unul dintre personaje.

23. Carti strict romantice sau carti cu actiune si dragoste combinate?
Nu sunt o fire romantica si in general cartile strict romantice ma plictisesc. Nu zic ca nu am dat si peste carti bune, care sa merite citite si care sa-mi placa, dar acestea sunt rare (sau am eu ghinionul permanent de a nu da de ele), prin urmare aleg cartile cu actiune si dragoste combinate.


Oricine doreste poate sa preia aceasta leapsa, dar o sa nominalizez blog-urile Reader’s Republic si Walking on letters.